Jeremiah 31

Noul legământ

1„În vremea aceea“, zice Domnul, „Eu voi fi Dumnezeul tuturor clanurilor lui Israel, iar ei vor fi poporul Meu“.

2Așa vorbește Domnul:

„Poporul care a scăpat de sabie,
a găsit bunăvoință în deșert.
Eu voi veni și îi voi da odihnă lui Israel“.
3 Domnul mi S-a arătat de departe, zicându-mi:

„Te iubesc cu o iubire veșnică,
de aceea Îmi păstrez îndurarea față de tine!
4Te voi zidi din nou,
vei fi zidită din nou, fecioară Israel!
Te voi împodobi iarăși cu tamburine
și vei ieși la dans cu cei ce te înveselesc.
5Vei planta iarăși vii
pe dealurile Samariei,
iar cei ce le vor planta
se vor bucura de roadele lor.
6Căci vine ziua când străjerii vor proclama
pe muntele lui Efraim astfel:
«Haideți să mergem la Sion,
la Domnul, Dumnezeul nostru!»“.
7Așa vorbește Domnul:

„Strigați de bucurie pentru Iacov!
Chiuiți de veselie pentru căpetenia națiunilor!
Faceți-vă auziți, cântați laude și ziceți:
«Eliberează, Doamne, poporul Tău,
rămășița lui Israel!».
8Iată, îi voi aduce înapoi din țara de nord
și îi voi aduna de la marginile pământului.
Între ei va fi și orbul și șchiopul,
și femeia însărcinată și cea în durerile nașterii.
O mare adunare se va întoarce.
9Vor veni plângând
și, în mijlocul rugăciunilor, îi voi aduce înapoi.
Îi voi conduce la pârâuri
și pe o cale dreaptă,
pe care nu se vor împiedica,
fiindcă Eu sunt Tatăl lui Israel,
și Efraim este întâiul Meu născut.

10Ascultați Cuvântul Domnului, națiunilor,
și vestiți-l în insulele de departe!
«Cel Ce l-a risipit pe Israel îl va aduna
și Își va păzi turma ca un păstor!»
11Căci Domnul îl va răscumpăra pe Iacov
și-l va elibera din mâna unuia mai puternic decât el.
12Atunci vor veni și vor chiui de veselie pe înălțimile Sionului;
ei vor alerga la bunătățile Domnului:
la grâne, la must, la ulei,
la miei și la viței.
Sufletul lor va fi ca o grădină bine udată
și nu se vor mai istovi.
13Atunci fecioarele se vor veseli la dans,
iar tinerii și bătrânii la fel.
Le voi preface bocetul în veselie
și îi voi mângâia și le voi da bucurie,
după durerea lor.
14Voi sătura cu grăsime sufletul preoților,
iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea“,
zice Domnul.
15Așa vorbește Domnul:

„Un glas a fost auzit în Rama,
bocet și plânset mult.
Rahela își plânge copiii
și nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei,
căci ei nu mai sunt“.
16Așa vorbește Domnul:

„Oprește-ți plânsul
și lacrimile din ochi,
căci munca îți va fi răsplătită“,
zice Domnul;
„ei se vor întoarce din țara dușmanului.
17Există speranță pentru viitorul tău“,
zice Domnul.
„Fiii tăi se vor întoarce în teritoriul lor.

18L-am auzit într-adevăr pe Efraim văitându-se:
«M-ai disciplinat, ca pe un vițel care nu este obișnuit cu jugul
și am fost disciplinat.
Întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce,
fiindcă Tu ești Domnul, Dumnezeul meu.
19Căci, după ce am rătăcit, mi-a părut rău;
ajungând să cunosc, mă lovesc peste coapsă.
Am fost făcut de rușine și umilit,
căci port disprețul tinereții mele».
20Nu este Efraim fiul Meu cel scump,
copilul în care-Mi găsesc plăcerea?
Căci, deși vorbesc adesea împotriva lui,
tot Îmi aduc aminte de el.
Inima Îmi tânjește după el;
sigur voi avea milă de el“,
zice Domnul.

21„Ridică-ți semne pe drum,
pune-ți stâlpi
și fii atent la cale,
la drumul pe care mergi.
Întoarce-te, fecioară Israel,
întoarce-te la aceste cetăți ale tale.
22Până când vei rătăci,
fiică necredincioasă?
Căci Domnul va crea un lucru nou în țară:
femeia va da târcoale bărbatului“.
23Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Când le voi aduce înapoi captivii, cei din țara și din cetățile lui Iuda vor zice iarăși aceste cuvinte: «Domnul să te binecuvânteze, locuință a dreptății, munte sfânt!». 24Cei din Iuda și din toate cetățile ei vor locui acolo împreună, atât plugarii, cât și cei ce umblă cu turmele pe pășuni. 25Căci voi sătura cu apă sufletul obosit și voi îndestula orice suflet flămând“.

26La aceste lucruri m-am trezit și am privit în jur. Somnul îmi fusese dulce.

27„Iată, vin zile“, zice Domnul, „când voi însămânța Casa lui Israel și Casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de animale. 28Așa cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc și să-i plantez“, zice Domnul. 29„În zilele acelea nu se va mai zice:

«Părinții au mâncat struguri necopți
și copiilor li s-au strepezit dinții»,
30ci fiecare va muri pentru propria nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri necopți i se vor strepezi dinții.

Noul legământ

31Iată, vin zile“, zice Domnul,
„când voi încheia cu Casa lui Israel
și cu Casa lui Iuda
un legământ nou,
32nu ca legământul
pe care l-am încheiat cu strămoșii lor,
în ziua când i-am luat de mână
ca să-i scot din țara Egiptului,
legământ pe care l-au rupt,
cu toate că le eram Stăpân“,
zice Domnul.
33„Ci acesta este legământul
pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,
după acele zile“, zice Domnul:
„voi pune Legea Mea înăuntrul lor
și o voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
34Și nimeni nu-l va mai învăța pe semenul
sau pe fratele său, zicând:
«Cunoaște-L pe Domnul!»,
pentru că toți Mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare“,
zice Domnul,
„căci le voi ierta nelegiuirea
și nu-Mi voi mai aminti de păcatul lor“.

35Așa vorbește Domnul,
Cel Care a pus soarele
să lumineze ziua,
Cel Care a pus luna și stelele
să lumineze noaptea,
Cel Care stârnește marea
și face să-i urle valurile –
Domnul Oștirilor este Numele Său:
36„Dacă vor dispărea aceste hotărâri dinaintea Mea“,
zice Domnul,
„atunci și urmașii lui Israel vor înceta
să mai fie o națiune înaintea Mea pentru totdeauna!“.
37Așa vorbește Domnul:

„Dacă cerurile de sus vor putea fi măsurate,
iar temeliile de jos ale pământului vor putea fi cercetate,
atunci voi lepăda și Eu întregul neam al lui Israel
pentru tot ce a făcut“,
zice Domnul.
38„Iată, vin zile“, zice Domnul, „când cetatea aceasta va fi reconstruită pentru Domnul, de la Turnul lui Hananel până la Poarta Unghiului. 39Sfoara de măsurat va trece pe dinaintea ei până la dealul Gareb și apoi se va întoarce spre Goa. 40Toată valea – unde sunt aruncate cadavrele și cenușa – și toate terenurile – până la pârâul Chidron, până la unghiul Porții Cailor, spre est – vor fi dedicate Domnului. Cetatea nu va mai fi niciodată nimicită sau dărâmată“.